Naked Soul

Tu cand ti-ai lasat sufletul in pielea goala ultima data?

De obicei ne imbracam sufletele in costume care nu ni se potrivesc, sau intr-un caz fericit, tinuta ni se potriveste si suntem multumiti cu ceea ce se vede, dar totul e de fatada. Nu suntem noi aceia, suntem doar actori si ne jucam rolurile mai bine sau mai rau. Nimic nu e real, doar ne prefacem. Mimam fericirea si viata ne taxeaza pentru asta.

Insa de cele mai multe ori ne deghizam pana nu ne mai recunoastem nici macar noi insine. Ne privim unii pe ceilalti ca la un bal mascat si incercam sa citim pe sub masti si pe sub straturile de farduri pe care le adaugam an de an in ideea ca suntem mai frumosi asa. Sufletul nostru mult prea gros imbracat si accesorizat se chirceste sub greutatea fardurilor/mastilor/costumelor si nu mai simte nimic. E incapabil sa mai reactioneze, amortit si intr-o molesala placuta. Suntem amortiti, dar e bine. E bine atat timp cat nu e rau. De frica a ceea ce ne-ar putea face rau am reununtat sa mai simtim si ce ne face bine.

Eu mi-am lasat sufletul in pielea goala, nud, asa cum era cand m-am nascut, fara nimic pe deasupra. Recunosc ca la inceput mi-a fost teama si chiar rusine. Ce-o sa zica cine ma vede? Cine a mai pomenit sa te plimbi cu sufletul dezbracat prin lume? Asta ar putea fi considerata nebunie curata. 

Mi-a fost frica de orice pala de vant si raza de soare. 

M-am temut de picaturile de ploaie, de tunete si de fulgere, de fulgii de nea. 

M-am speriat de curcubee si de mangaierea firelor de iarba. 

Am inchis ochii la fiecare rasarit si apus de soare. 

Am tresarit la fiecare zbor si cantec de pasare, la susurul izvoarelor si freamatul padurilor. 

Am plecat ochii in fata piscurilor semete si nu am vrut sa aud framantarile valurilor. 

Dar sufletului meu dezbracat i-au placut si a mai cerut. Le-a simtit pe toate asa gol cum era si s-a umplut cu ele pana in cele mai mici fibre. 

Acum nu-mi mai e frica si nici macar rusine. Le-am simtit pe toate pe sufletul gol si m-am incarcat cu ele. Sufletul meu e liber sa simta ce vrea el. Nu il mai acopar cu nimic, nu-l mai ascund. Il las la vedere, dezbracat si nefardad.

Chiar daca o sa se sperie de furtuna, sau o sa-l arda soarele. Chiar daca o sa-l dezamageasca oamenii sau o sa fie aratat cu degetul ca e prea curat pentru secolul asta. Chiar daca o sa fie invidiat, blamat, trist, suparat, ...

E mai bine sa le simti pe toate, bune si rele decat sa nu stimti nimic. Cu cat se umple mai mult cu sentimente frumoase cu atat mai putin loc ramane pentru altceva.

Lasati-va sufletul sa simta dragii mei. Lasati-l pur si nu-l mai ascundeti! Stergeti-va fardurile, aruncati mastile, rupeti costumele! Simtiti! Nu va mai prefaceti!

La revedere 2014!

A mai trecut un an:
Un an cu bune si rele.
Un an cu intamplari frumoase si intamplari urate.
Un an cu realizari si dezamagiri.
Un an cu visuri ingropate si cu sperante renascute.
Un an in care am intalnit prieteni noi si m-am reintalnit cu cei vechi.
Un an in care am iubit si am incercat sa nu urasc.
Un an in care am fost mai aproape de mine si mai departe de cei la care tin.
Un an in care s-a mai adaugat un rid datorita zambetului care a razbatut chiar si printre lacrimimi.
Un an in care nu ai fost langa mine dar te-am purtat in suflet.
Un an in care chiar daca nu au iesit toate socotelile... inca mai e timp de-o rectificativa.

Un an echilibrat in care am castigat experienta.
Un an care tocmai se termina. La revedere 2014, iti multumesc pentru tot ce mi-ai adus.
Va multumesc si voua tuturor celor care mi-ati fost aproape chiar si numai cu gandul. Sa ne vedem cu bine in 2015!

Abia te astept 2015!

O noua aventura!

Cand te-am vazut prima oara nici macar nu eram constienta cate clipe minunate vom petrece impreuna, pentru ca atunci cand te-am luat acasa a fost un impuls de moment, o atractie irezistibla si nimic mai mult.

Acum trebuie sa recunosc ca dormitorul meu ar fi fost pustiu si plictisitor fara tine.

Nu as vrea sa uit nicicand noptile fierbinti de vara cand ma intindeam goala desupra ta si ma rasfatai cu mangaieri moi si catifelate. Atingerile tale erau ca niste picaturi de ploaie pe pielea mea insetata, ca niste sarutari pe buze de fecioara flamanda de dragoste. Ma desmierdai in moduri pe care nu sunt in stare sa le transpun in cuvinte.

Abia asteptam sa ajung seara acasa sa ma imbratisezi si sa ma aliniti cum doar tu stiai s-o faci,  sa aprind lumanari parfumate si sa las aroma lor sa ne invaluie. Ma lasam purtata de tine pe culmile celor mai indraznete visuri si ma trezeam in fiecare dimineata cu gandul ca ne mai despart doar cateva ore pana  vom fi din nou impreuna. Ardeam de nerabdare sa ma intorc acasa si sa te gasesc asteptandu-ma cuminte.

Nu pot uita nici noptile friguroase de iarna cand ma invaluiai si imi incalzeai fiecare particica a corpului in parte si-mi alinai trupul ostenit. Nici senzatia ca dupa un dus fierbinte doar pe tine te mai doream. Nici toate secretele pe care ti le-am destainuit in soapta, noapte de noapte cand tu ma ascultai in tacere.

Amintiri mi-au ramas in minte si despre noptile in care adormeam plangand din cauze care nu aveau nicio legatura cu tine, dar tu ai fost acolo si mi-ai sters lacrimile in somn.

Cu parere de rau trebuie sa-ti spun azi ca mangaierile ti le-am simtit obosite, culorile vii au palit si nu-mi mai zambesti de cate ori intru in camera, iar eu nu sunt dispusa sa fac compromisuri. Niciodata nu am fost. Cu toate astea vei avea in sufletul meu intotdeauna un loc si ma voi gandi cu drag la tine. Am trait atat timp impreuna incat mi-e greu sa fac asta, dar m-am indragostit cand am intrat pe siteul unui magazin outlet cu preturi super avantajoase si trebuie sa stii ca imi voi cumpara alta lenjerie de pat.

Te voi inlocui si sper din tot sufletul ca noua mea aventura sa fie la fel de incitanta ca cea petrecuta alaturi de tine.

Poate chiar mai buna pentru ca la http://www.lenjeriipat-outlet.ro am gasit lenjerii de pat 3d si chiar 5d si toate au oferta de 1+1 gratis. Nici nu vreau sa ma gandesc ce senzatii noi si unice voi trai in viitorul apropiat. Ramai cu bine.

Declaratie de dragoste?

Nu am crezut niciodata in dragoste la prima vedere si cu toate astea de cand te-am vazut prima oara sentimentul care mi-a incoltit in suflet a fost foarte profund. Nici macar nu-l pot denumi iubire, pentru ca e mult mai mult de atat, iar iubirea de cele mai multe ori e perceputa gresit si nu vreau sa se inteleaga altceva. Poate inca nici nu s-a inventat cuvantul care sa defineasca intru totul ceea ce simt, chiar nu are rost sa stau sa-l caut.
Din prima clipa am vrut sa te am, nu puteam concepe altceva si desi imi doream sa fii numai al meu, stiam ca independenta e pentru tine foarte importanta. Mi-am dorit sa te mangai si sa te alint, sa te tin in brate si sa adorm cu tine in fiecare noapte.
Atunci cand ai avut nevoie ti-am acordat toata atentia mea si m-am bucurat ca m-ai lasat s-o fac. Am incercat sa te fac sa te simti bine si sa te simti dorit chiar daca nu mi-ai cerut-o niciodata. Nici eu nu ti-am cerut niciodata mai mult decat mi-ai oferit si mi-a fost suficient ce am primit.
Mi-ai incantat sufletul si mi-ai inseninat multe zile, m-ai facut sa zambesc si sa rad cu gura pana la urechi chiar si cand eram trista. Ai venit sa dormi cu mine doar cand ai vrut tu cu toate ca te-am chemat in fiecare noapte. Te-ai cuibarit langa mine si ti-am ascultat respiratia. Te-am privit in timp ce dormeai si te-am tinut in brate. M-ai facut fericita si pentru toate astea iti multumesc.

Iti multumesc ca ai aparut in viata mea si imi doresc sa te am alaturi inca mult timp. Poate ca eu am fost "animalutul tau de companie" si nicidecum invers, dar daca rolurile chiar s-ar inversa nu mi-as dori un alt stapan in afara de tine. Mi-as dori sa poti intelege macar un sfert din cuvintele mele, dar nu cred ca e nevoie, pentru ca tu le simti.

Merci mon Cherry!

PS. Am scris toate astea cu tine in gand, dar pentru ca nu am stiut cum sa ti le zic, am preferat sa le pun in pagina.

Jumatati.

Un pic mai mult de jumatate din viata am traiat fara sa te cunosc. Eram eu o jumatate si tu alta jumatate, fiecare intr-un alt intreg.
Viata ne-a adus impreuna si am format acel intreg. Ne-am completat reciproc, pana cand ca intr-un cliseu de film prost ne-am indepartat si ca in accelasi scenariu de doi bani, mi-am dat seama prea tarziu.
Regret faptul ca nu ne-am putut apara, ca nu ni s-a dat dreptul la replica si ca a doua sansa nu s-a ivit.
Acum suntem din nou doua jumatati dispersate in cautarea acelui intreg.

Visul unei nopti de iarna

Tarziu in noapte, sau foarte devreme dimineata inchid calculatorul si ma hotarasc sa adorm. Doar eu hotarasc asta, pentru ca somnul cred ca are treaba prin alte parti la ora respectiva.
Camera este invaluita in intuneric, stralucesc doar cateva beculete mici la tv, la dvd-player si la monitor. Desi afara este destula lumina, de la zapada cazuta din abundenta in ultimele zile, prin draperia de la geam nu patrunde mai nimic. Am mare noroc cu draperia respectiva. Fara ea nu m-as putea odihni, pentru ca nu pot dormi daca e lumina si cum eu ma culc de obicei catre dimineata as mai apuca probabil 1-2 ore de somn pe intuneric.
Desi ma ustura ochii de oboseala si-i tin strans inchisi, Mos Ene e plecat cu saniuta si nu are de gand sa ma viziteze.
Deschid ochii si reiau exercitiul din fiecare noapte/dimineata.
Fixex un punct de pe tavan doar de mine stiut si las gandurile sa ma invaluie. Daca incerc sa le alung uneori e mai rau, caci se intorc cu incapatanare si ma tin treaza ore in sir.
Ascult vantul. Sufla cu putere. Ma intreb daca si lui ii e frig. La cat de inversunat imi bate in geam, am impresia ca vrea neaparat sa intre sa se incalzeasca un pic. Umbrele copacilor danseaza haotic pe perete. Coregraful lor ar trebui sanctionat drastic.
Incep sa-mi imaginez un dans organizat. Tavanul mi s-a umplut de copaci. Cinci crengute la stanga, 5 crengute la dreapta. Ne rasucim, ne aplecam. Acum toata lumea crengutele sus.
Zambesc. De la atata invartit, zapada grea de pe ramuri aproape s-a scuturat. Au mai ramas din loc in loc mici ghemotoace albe. Parca a venit primavara si au inflorit.
Cred ca le place copacilor mei dansul acesta nou. Sunt voiosi si prind miscarile foarte repede. Vantul s-a mai domolit si ne dirijeaza cu atentie. A invatat si el pasii, o adiere la stanga, o adiere la dreapta si un vartej, o pala de vant in jos, una in sus.
E un dans vesel, dar mut. Cativa copaci se dau la o parte si fac loc unui izvoras ce susura clistalin melodia mea. Pe semne zapada de afara a inceput deja sa se topeasca. Paraiasul cel firav tine pasul cu noi involburandu-se de placere. Creste de fiecare data cand schimbam ritmul. E cat un lac si a acaparat aproape jumatate din tavan. Ne mai invartim de cateva ori si izvorul s-a labartat si a ajuns cat o mare. Mi-a speriat o multime de copaci. Cei care au mai ramas s-au refugiat pe o bucatica de nisip si danseaza in continuare. Marea mea albastra ne tine isonul. Canta si danseaza. Un val la stanga, un val la dreapta, ne rotim, o unda in fata, una in spate. Pe crestele talazurilor se formeaza o spuma alba si densa care se sparge si se imprastie pe tarm. Ma stropeste pe fata si simt briza ca-mi zburataceste parul. Seamana cu zapada. E chiar zapada. Vantul a reusit sa intre in casa si a adus cu el cativa fulgi de zapada rebeli.
clipesc, desi nu am apucat sa adorm, sau cel putin eu asa sunt convinsa, ma simt odihnita. Inchid ochii si ma intorc la marea mea, de data asta in vis. Mos Ene a inghetat de tot pe derdelus si a venit sa ma insoteasca pe plaja.

Rugaciune

Scoate-mi Doamne inima, extrage din ea sufletul si pune-l intr-o balanta cu toate sentimentele, cele bune de-o parte si cele rele de cealalta si echilibreaza-le.
Scoate-mi Doamne si creierul, aduna-mi toate gandurile si pune-le intr-o balanta, cele senine de-o parte, cele intunecate de cealalta parte si echilibreaza-le.
Apoi pune Doamne sentimentele pe un taler si gandurile pe celalalt taler intr-o singura balanta si echilibreaza-le.
Spala-le de pacate si de rele, curata-le, purifica-le si doar daca mai merit Doamne, pune-mi gandurile in inima si sentimentele in creier si monteaza-le la locul lor pe fiecare.
Caci tu esti Atotputernic. Amin.