Naked Soul

Tu cand ti-ai lasat sufletul in pielea goala ultima data?

De obicei ne imbracam sufletele in costume care nu ni se potrivesc, sau intr-un caz fericit, tinuta ni se potriveste si suntem multumiti cu ceea ce se vede, dar totul e de fatada. Nu suntem noi aceia, suntem doar actori si ne jucam rolurile mai bine sau mai rau. Nimic nu e real, doar ne prefacem. Mimam fericirea si viata ne taxeaza pentru asta.

Insa de cele mai multe ori ne deghizam pana nu ne mai recunoastem nici macar noi insine. Ne privim unii pe ceilalti ca la un bal mascat si incercam sa citim pe sub masti si pe sub straturile de farduri pe care le adaugam an de an in ideea ca suntem mai frumosi asa. Sufletul nostru mult prea gros imbracat si accesorizat se chirceste sub greutatea fardurilor/mastilor/costumelor si nu mai simte nimic. E incapabil sa mai reactioneze, amortit si intr-o molesala placuta. Suntem amortiti, dar e bine. E bine atat timp cat nu e rau. De frica a ceea ce ne-ar putea face rau am reununtat sa mai simtim si ce ne face bine.

Eu mi-am lasat sufletul in pielea goala, nud, asa cum era cand m-am nascut, fara nimic pe deasupra. Recunosc ca la inceput mi-a fost teama si chiar rusine. Ce-o sa zica cine ma vede? Cine a mai pomenit sa te plimbi cu sufletul dezbracat prin lume? Asta ar putea fi considerata nebunie curata. 

Mi-a fost frica de orice pala de vant si raza de soare. 

M-am temut de picaturile de ploaie, de tunete si de fulgere, de fulgii de nea. 

M-am speriat de curcubee si de mangaierea firelor de iarba. 

Am inchis ochii la fiecare rasarit si apus de soare. 

Am tresarit la fiecare zbor si cantec de pasare, la susurul izvoarelor si freamatul padurilor. 

Am plecat ochii in fata piscurilor semete si nu am vrut sa aud framantarile valurilor. 

Dar sufletului meu dezbracat i-au placut si a mai cerut. Le-a simtit pe toate asa gol cum era si s-a umplut cu ele pana in cele mai mici fibre. 

Acum nu-mi mai e frica si nici macar rusine. Le-am simtit pe toate pe sufletul gol si m-am incarcat cu ele. Sufletul meu e liber sa simta ce vrea el. Nu il mai acopar cu nimic, nu-l mai ascund. Il las la vedere, dezbracat si nefardad.

Chiar daca o sa se sperie de furtuna, sau o sa-l arda soarele. Chiar daca o sa-l dezamageasca oamenii sau o sa fie aratat cu degetul ca e prea curat pentru secolul asta. Chiar daca o sa fie invidiat, blamat, trist, suparat, ...

E mai bine sa le simti pe toate, bune si rele decat sa nu stimti nimic. Cu cat se umple mai mult cu sentimente frumoase cu atat mai putin loc ramane pentru altceva.

Lasati-va sufletul sa simta dragii mei. Lasati-l pur si nu-l mai ascundeti! Stergeti-va fardurile, aruncati mastile, rupeti costumele! Simtiti! Nu va mai prefaceti!