Stiu ca nu mai sunt cea care am fost acum 7 luni de zile. Ma uit in urma si abia ma recunosc.
Nu regret transformarea care s-a produs. Din contra, incerc s-o inteleg, s-o constientizez si sa o duc pana la capat.
Nu sunt genul care sa renunte cand si-a pus ceva in cap.
Poate ma mai poticnesc pe traseu, dar de renuntat nu renunt atunci cand simt ca am ceva de invatat din asta.
Regret faptul ca am stat pe loc pana acum. Ca m-am ascuns ca strutul cu capul in nisip si nu am vrut sa merg mai departe. Recunosc, am vrut sa adopt aceasi tactica, dar in loc de nisip am gasit doar asfalt.
Realizez ca nu mai pot ramane pe loc, ca drumul pe care am pornit e in ascensiune si ca panta e foarte abrupta, ca pot oricand aluneca. Cu toate astea stiu ca inapoi nu ma mai pot intoarce, chiar daca pare mai simplu, mai confortabil, mai usor de suportat. Chiar daca sentimentele mele sunt contradictorii si uneori am impresia ca nu sunt pe drumul cel bun. Chiar daca cea care am fost inca se agata de mine cea care sunt si ma impiedica sa devin ceea ce trebuie.
Nu pot decat sa sper ca voi fi in stare sa urmez acest drum pana la capat.
Asemenea fluturelui mai am de urmat cativa pasi.
Nu regret transformarea care s-a produs. Din contra, incerc s-o inteleg, s-o constientizez si sa o duc pana la capat.
Nu sunt genul care sa renunte cand si-a pus ceva in cap.
Poate ma mai poticnesc pe traseu, dar de renuntat nu renunt atunci cand simt ca am ceva de invatat din asta.
Regret faptul ca am stat pe loc pana acum. Ca m-am ascuns ca strutul cu capul in nisip si nu am vrut sa merg mai departe. Recunosc, am vrut sa adopt aceasi tactica, dar in loc de nisip am gasit doar asfalt.
Realizez ca nu mai pot ramane pe loc, ca drumul pe care am pornit e in ascensiune si ca panta e foarte abrupta, ca pot oricand aluneca. Cu toate astea stiu ca inapoi nu ma mai pot intoarce, chiar daca pare mai simplu, mai confortabil, mai usor de suportat. Chiar daca sentimentele mele sunt contradictorii si uneori am impresia ca nu sunt pe drumul cel bun. Chiar daca cea care am fost inca se agata de mine cea care sunt si ma impiedica sa devin ceea ce trebuie.
Nu pot decat sa sper ca voi fi in stare sa urmez acest drum pana la capat.
Asemenea fluturelui mai am de urmat cativa pasi.
SUCCES!
RăspundețiȘtergereEU CRED IN TINE. STIU CA ESTE GREU... AL NAIBII DE GREU, DAR MAI STIU CA MERITA EFORTUL. ZAMBETUL DIN FINAL... LACRIMILE DE BUCURIE... VICTORIA.. TOATE AU UN GUST TRAINIC.
IMBRATISARI!
Multumesc si eu am reinceput sa cred in mine si stiu ca pentru orice realizare eforturile trebuie sa fie pe masura.
RăspundețiȘtergere